Am deschis ochii într-o țară ca un Eden
Ne-a dăruit-o pe tavă
bunul Dumnezeu așa
Ca s-o îngrijim cu
dragoste, pricepere și râvnă;
Dar Grădina Maici
Domnului de odinioară
Astăzi prin nepăsarea
hoților-conducători,
A străinilor hapsâni,
hienelor și falșilor patrioți -
E doar pârloagă,
pământ arid și ape poluate,
Munți fără creștet și
codri seculari, cu urși besmetici,
Ce aleargă înspre
oraș după hrană pentru ei și puișori;
Și vrerea lui
Eminescu s-a spulberat, s-a dus în van,
Iar dulcea Românie mai este doar în inimi de
români adevărați!
E siluită zilnic
România de străinii hrăpăreți, devoratori de aur verde,
Proprietari ilegali de
pământ fertil de Bărăgan, de tot ce-i românesc!
Se ceartă des, acolo
sus, în parlamentul țării din Dealul Mitropoliei:
Reprezentanții noștri
patrupezi, cu burțile cât o zi de vară, mitici și mincinoși
Când fetele românce-s
date carne vie la străini pentru plăceri carnale;
Purtăm în suflete
povara că cei mai mulți români sunt sclavi în occident;
Atenție voi ce
conduceți țara! Figuranți o să intrați în Cartea de istorie a României,
Voi saltimbanci
vânduți pe câțiva arginți asemeni lui Iuda Iscarioteanul...
Mai poate România să
redevină o Grădină a Maicii Domnului vreodată?
De noi depinde frați
români, de vrerea noastră...
Gelu DRAGOȘ
