la începutul nopţii
mi-a crescut un vis
se făcea că aveam aripi
şi puteam să zbor
să aduc mângâiere
semenilor singuri şi bolnavi
dar erau atât de mulţi
încât aripile mele
au devenit de plumb
la atâta tristeţe şi plânsete
trebuia să plec de aici
există cineva care cunoaşte drumul
îmi trebuie doar aripi noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu