VIS ÎN NOAPEA GREA

 

numaidecât au venit peste noi

norii

îmbrățișați oarecum de-a valma

 am uitat să ne mai iubim

ca-ntotdeauna

ba chiar am adormit

înghesuiți unul într-altul

doar astfel te-am visat

desenând un colț de Rai

nemaivăzut în biserici

DORINȚĂ

 

în vremea aceea anotimpurile

îmi colindau pe la geam

cete – cete

precum feciorii satelor

mi-aș fi dorit să le invit pe toate

înăuntru

să le adun ca pe niște snopi

de grâu

să le păstrez până la adânci bătrâneți

 

nimeni însă nu mi-a întins

o mână de ajutor

atunci mi-am dat seama

cât de mult ai însemnat

în viața mea

nu doar în clipele fericite

ci și la greu

de ce m-ai lăsat singur

de ce

am urlat noapte de noapte

și încă mai sper

în reîntoarcerea ta…

 

 

IARNA

 

Ninge iarăși sibilinic

Cu îngeri aproape reali

și tăcuți

Peste grădina mea

este atâta zăpadă

că poți acoperi o lume

întreagă.

Ninge iarăși sibilinic

cu fulgi cristalini

ce se transformă în

Fata Morgana…

 

DESCULȚ

 

mă întorc dintr-o țară

în care se umblă numai

 desculț

pentru a nu stânjeni

dansul greierilor

dimineața pe răcoare;

 

doar astfel îți vei

împlini și tu

somnul cu vise în

 culori

așa cum numai

 pictorii

visează adesea

 în anumite nopți

și rar de tot

muritorii.

AJUTOR

 

înainte de a ne împresura

noaptea

i-am cerut iubitei mâna

iar ea mi-a întins o aripă

obosită de zbor

convinsă fiind poate

că vom putea străbate

ajutându-ne de ea

distanța până acasă

zburând – zburând

pe ea ținând-o subsuoară

să nu o pierd

prin țara aceea unde

se umblă doar desculț…