sâmbătă, 8 iulie 2017

Doar noi...



Noaptea respiră corăbii de cântece de iubire.
Pe Someş stele strălucitoare şi vorbitoare cutreieră.
Cu respirări adânci de dimineaţă de iulie -
Când pleacă roua, pleci şi tu spre necunoscut;
Prezentul se răsfrânge tandru în crini şi zorele.
În iarba verde totul este asimetric, rece, celest.
Am călcat cu piciorul drept către câmpia de vară ...
Pretutindeni coboară miresme de flori de câmp;
Contemporan cu visul de aseară despre luceferi –
Observ multe dorinţe la cei de lângă noi -
Oamenii din jur așteaptă desăvârșirea, să fim perfecți.
În cuiburi zborul nu mai încape, iar noi ne dorim aripi
Iar în inimă îmi creşte un clopot de dor şi alean.
Trupul tău, brăzdat de harfe şi dorinţe ascunse
Aşteaptă angelic şi tandru, șchiopătând, să mergem
Spre calea fericirii !!!  Doar noi doi...


                                                     Gelu Dragoş

luni, 1 mai 2017

Ţinutul închis



De mult prea mult timp ţinutul nostru e închis-
ne ţinem sufletele ca-ntr-o pânză de paianjen
viaţa noastră are prea multe coborâri şi crăpături
deşi trăim într-un mare clopot de sticlă
A venit vremea ca fiecare s-o luăm pe un drum
vreau să pun ordine şi dacă mă împotmolesc în desiş
oare de ce seara vorbeşti într-un fel şi mâine eşti alta
până la urmă toţi avem nevoie de puţină primăvară
de puţin orizont albastru şi cuvinte înstelate şi tandre
Pe lume am venit ca să învăţ fericire încă din tinereţe
tu mă înveţi zilnic ce-i bătrâneţea şi opacitatea
iar cuvintele dintre noi nu mai prind rădăcini...

Clipe de neuitat



În noaptea aceea va muri mama
poate mă întrebaţi de unde ştiu
Am văzut moartea cum îi dădea târcoale
şi ea, mama, speriată mă întreba de unde vin!
Pentru buna întocmire a sufletelor noastre
mă îndemna să fiu bun cu copiii, cu nevasta,
mă sfătuia să mă-nţeleg cu vecinii şi satul
mă ruga să adun fapte în Cer şi la Domnul
să las lumea asta, nebunii şi răii!
În noaptea aceea va muri mama
poate mă întrebaţi de unde ştiu
Am văzut cum o frunză galbenă cade
iar ochii mamei nu mai au lacrimi!

Notă. Pictură în ulei "Bătrâni privind în ziar" de Ioan GEORGESCU-MUSCEL

Mai rău ca orbul



                                                        Zi după zi m-am împrietenit
                                                        cu Moartea
                                                       Până ne-am făcut fraţi
                                                       de Cruce
                                                      Fără să ştiu
                                                      nici eu şi nici ea
                                                      pe unde s-apuce...

Nedumerire



Deschizând ochii minţii
mă gândesc
cum păsări hoinare
zboară întruna
peste cărări neumblate

Privirea-mi atinge Cerul
inima-mi saltă în piept
uimirea mea devine năucă
îmi pun întrebări omeneşti
şi totul la mine e pe ducă

Aproape de mine e Cerul
stau şi mă întreb acum -
oare încotro este Nordul
iar între degete, îmi asfinţeşte

Sudul...

Marea trecere...


Dincolo de tine e doar neantul
Cu umbre uşoare pictat
Dac-ar fi să le-nţeleg tonul
Din nou aş cădea în păcat!

Împrejurul meu e doar toamnă
Alte anotimpuri nu-s
Tu mai rabdă-mă încă, Doamnă
Precum ne rabdă Cel-de-Sus!

Alerg continuu fără să ştiu
Unde-i margine-n pustiu
Nu e stea aprinsă-n zbor
Să mă-nveţe cum să mor!

Fără rugi care ne iartă
Când păşeşti pe Marea Poartă!