Iubito, noi...

 

voi sosi la tine

cu trenul de noapte

într-ascuns precum furii

 

mă voi strecura în grădina ta

pe uşa din dos

acolo voi aştepta

cu ochii întredeschişi

cuminte

ivirea zorilor

astfel voi crede cândva

că am vizitat şi eu

altcândva

un petec de Rai

Nobleţea iubirii

 

dintotdeauna

oamenii cred că în somn

spun adevărul

 

nu tuturor le este dat

acest har

ţie însă

Dumnezeu s-a îngrijit

să-ţi dea cu asupra

de măsură

iar mulţumit

sunt numai eu...