luni, 12 iulie 2021

Umbre şi generaţii

 


  - „Umbra ta îmi acoperă soarele meu”,

îmi spune copilul cu o sinceritate dezarmantă.

I-am răspuns contrariat, cu voce înceată, tristă:

       -  „Greşeşti, umbra mea e călăuza ta,

este, dacă vrei să ştii, ocrotirea ta divină!”

Umbra mea şi umbra ta va deveni umbra noastră.

Va creşte şi o să-ţi dea seama că aşa este cum am zis eu.

Umbra mea puternică azi este puntea ta spre lumină.

Umbra singurătăţii mele are lumină prin tinereţea ta;

Umbra singurătăţii mele are suflet prin prezenţa ta;

Recunosc, încerc uneori să mă pierd în propria-mi umbră:

să nu supăr, să nu fiu în plus  nici măcar cu propria-mi umbră!

Umbra mea, din păcate, e tot mai luminoasă, are multe goluri,

umbra-mi scade, se micşorează şi  drag nepot, a ta creşte!

Creşte! Devine mare, aproape falnică! Ca în poveste!

 Şi umbra mea se topeşte,  se pierde-n neant de tot...

Rămâi în schimb tu moroşanule, românule, dragule,

Patria română cu tine e în lumină, are viitor, oriunde  ai fi...

 

                                                       Gelu Dragoş