in memoriam Marcel Cătunescu
Sufletul meu a
sărutat nenorocul,
deci trebuie să stau
365 de zile cu ochi-n patru:
Dar sunt mulţumit de
ghinionul meu;
Caut vechiul album şi
mă uit atent:
„Ce mireasă minunată
şi pură era mama!
Ce tânăr şi viguros
flăcău era tata!
Ce lume era cândva,
pe Pământ!”
Închid cu greu
albumul; nu şi amintirile-mi vii.
Timpul nu stă. Timpul
ne-a ros
Timpu-i duşman iar
sufletu-mi s-a logodit
cu nenorocirea
Căci viaţa-mi trage
mereu spre mormânt...
Nelinişte
Nu reuşesc să disting
marginea dintre zi şi noapte,
Dar ştiu că noaptea
are un gust amar.
Aş desfiinţa noaptea,
aş trece de la zi la zi
Fiindcă noaptea-i
amăgire şi timp irosit
Aşa cum este acum,
presupun că e un exerciţiu
Pentru atunci când
vom trece şi nu vom mai fi!
( poeme publicate în GLASUL MARAMUREŞULUI )
Martie
soţiei mele, Ana
În fiecare pas, cu
fiecare primăvară
gândesc ca un copil
pe pajişti:
să n-am tristeţi, să
uit de timp,
să cred că şi
clepsidra-i doar decor,
că până şi nisipul ei
e-un moft
şi că mai mult
contează CLIPA.
În fiecare ghiocel,
cu fiecare primăvară
gândesc ca un copil
în somn;
să-mi umplu sufletul
de ierburi
de flori de câmp, de
altfel de verdeaţă,
să stăpânesc şi
timpul dar şi clipa.
În fiecare martie, cu
fiecare primăvară
gândesc la anii mei
ca un adolescent:
să uit de ceilalţi,
de timp, dar nu de clipă.
Apoi nestăpânit
s-alerg la tine,
să-mi dăruieşti doar
CLIPA!
Ceasul din turn
(d-lui Paul Antoniu)
La început am crezut
Că ceasul din turn nu
e doar estetic
Şi i-am atras atenţia
(cu ce drept mă întreb?)
Că limbile merg
aiurea şi nu l-am iubit.
L-am părăsit uşor,
aşa fac oamenii de obicei
Dar din plictis sau
orgoliu
m-am întors cu faţa
spre el
şi am remarcat că
arată mereu douăsprezece fix.
(m-am gândit că nu
vrea să neîndreptăţească
ziua ori noaptea sau
pur şi simplu iubeşte
căldura dată de soare
în acel timp)
Dintr-o dată limbile
lui au vorbit:
-
Trecătorule,
Dăruieşte-mi un poem
numai mie şi toate
Secundele mele ale
tale sunt toate de azi
Pentru totdeauna!
( poeme publicate în NORD LITERAR, martie 2006 )