duminică, 12 mai 2019

Clopotele Învierii

Sunt singur şi vorbesc sângeriu,
Mă mistuie dorul de Tine.
În satul străbătut de Someş
Bat clopotele Învierii.
În căutarea Fiului Iisus
Mă rog pe amândoi genunchii.
Bat clopotele bisericii din sat
Dar Dumnezeul meu ori a plecat

Ori a uitat de mine...

joi, 17 ianuarie 2019

Contemplare



 stau culcat cu ochii închişi -
visez la copilăria-mi de odinioară
o căldură interioară duios mă înfăşoară
îmi mângâie trupul bolnav şi pleoapele
e atâta linişte şi armonie în sufletul meu
dar ceva mă strânge şi nu-mi dă pace
e inima, inima mea obosită ce-mi spune
nu mai privi atât de mult înspre spaţiul virtual
ci mai bine hrăneşte-te cu clipa palpabiă de-acuma

stau întins, nemişcat, cu ochii închişi
visez la zilele adolescenţei mele precoce
cu vise, îndrăzneli, cu temeri şi primele iubiri
crezând atunci că vom fi mereu tineri
stau obosit, nemişcat şi încerc să visez
că nu trăiesc în secolul turbulenţei globale
îmi sugerez insule verzi, edenice, de fericire
şi brusc din toate acestea mă trezesc în sudori

doar suntem în secolul marilor nebunii şi nebuni! 

Înserare



Umbrele cu aripi stufoase,
somnolente,
cuprind depărtările.

La ore neştiute de nimeni
vine înserarea tiptil -
ca o felină desprinsă
cu întunericul

Pe un pisc al singurătăţii lui
şi-au întemeiat moşia
corbii şi caprele negre -
exploratori ai înălţimilor dense.

Muntele geme arareori,
creşte şi descreşte
precum pântecul femeii
la soroc.

Clipele rămân în casa aceea
în care, ba ne-am iubit,
ba am murit.

Doar ochii tăi rămân într-ai mei -
atunci când înserarea dispare
ca o mireasă furată!

La rând vin visele
cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene -

E vreamea basmelor!

Doar lutul se mai vede



Umbra mea s-aşterne acuma jos
Tot mai subţire şi neînsemnată.

Prin morţile acestea trecătoare
Eu trec în lumea... pietrelor!

În liniştele ce s-aştern profunde,
Eu mă transform încet în lut –
          În brazdele morminte!

Nu-i nimeni de vină că-s din lut
Iar lutu-i lut, nimic mai mult –

                 E unul cu ţărâna!

Lumea începe cu tine


 lumea începe cu tine -
 cum mergi, cum păşeşti,
 cum râzi şi respiri,
 cum îţi aranjezi părul
 totu-i perfect la tine
 deci, lumea eşti tu;
 lumea începe cu tine -
 şi se termină la tine
 ea începe în zorii zilei
 se termină în buza nopţii,
 ea începe în luna ianuarie
 se termină în 31 decembrie
 deci, lumea eşti din nou tu
 lumea poată să înceapă
de pe terra sau jupiter,
de pe marte ori cosmos
lumea poate să înceapă
de oriunde din univers
când suntem amândoi
deci, lumea suntem noi
respiraţia şi lumea noastră
începe cu o stea călăuzitoare
continuă cu câteva stele
apoi cu un întreg cer înstelat
ce mereu ne învaţă să-i dăruim
inimile noastre de îndrăgostiţi!