înspre vârful muntelui
fuioare vineţii de negură deasă
acopereau brazii
de la brâu în sus
cu paşi des-mărunţi
mă căzneam să ajung la izvor
înainte de căderea întunericului
nu-mi era sete deloc
şi nici căprioarele
care nădăjduiam
să mă întâmpine acolo
liniştite şi cuminţi
precum pruncii alăptaţi la sân
pe înserate
într-o asemenea împrejurare
sigur
ajungi acasă şi pe vreme grea
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu