vineri, 18 iunie 2021

ARMATA BUNICULUI

 


Întunecarea îi cerea prietenia

pentru totdeauna

Deocamdată ezita

până se va convinge că merită

Sigur era doar că toată viaţa

a alergat de colo până colo

Fără să ştie încotro e Nordul

ori Miazăzi

Doar într-o seară i s-a arătat

pe boltă o stea călăuzitoare

Altfel nu mai ajungea acasă

să-şi odihnească oasele obosite

Pe marginea patului

în care s-a născut

Şi în care doarme şi visează

Somnul îi e fragmentat

de bubuitul obuzelor

Ceea ce îi întăreşte convingerea

că se moare în multe-multe feluri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu