A coborât cerul în picioarele mele.
Umblu desculţ prin iarba verde de acasă.
Pe umerii dealului din apropiere stă pasărea măiastră:
Are penele vărgate, mijloc subţire, cioc de aur, cântec de flaut.
Mă topeşte cântecul ei în triluri, pasăre de lumină, aripi de foc.
Câmpul a înflorit pretutindeni cu voi, păsări ce zburaţi peste timp.
Vreau să te văd tot anul, să-ţi văd zborul în picaj, despicând cerul,
Să te ştiu pasăre măiastră asemeni unui fulger de izvor nesecat, viu!
De unde vii, cine eşti, încotro mergi, lie-ciocârlie, pasăre cu ochi de floare?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu