Memoria

Timpul nu mai are

dimensiunile sale

Ştiute ori necunoscute

de pământeni

O singură fotografie

îmi aminteşte de tine

Mireasă la Altar

înconjurată de cei dragi

Dincolo de Biserică

e aeroportul

De pe care vom decola

spre tărâmuri nemaicălcate

Unde vom pricepe poate

dimensiunile memoriei...

Amintirile păcatului primordial

N-am fost iertat în primăvară

nu m-a iertat nici vara

ce să mai vorbesc de toamnă

sau iarna geroasă şi nemiloasă

căci tu nu mi-ai dăruit nici un anotimp

Amintirile noastre au împietrit

în crucea nopţilor de iarnă

Îmi amintesc doar foşnetul îndelung

al rochiilor tale

nimeni împrejur

Precum pâinea se numeşte pâine

aşa şi tu te defineşti

ca o fărâmă a împietririi

amintirilor mele

Păcatul crescuse în trupul meu

iar tu nu mi-ai dăruit nici un anotimp

să fie doar al meu, al nostru...

Anotimpurile

Prin faţa geamului meu

anotimpurile trec

În pas de voie

Uneori le număr

alteori nu le ţin seama

Ademenitoare cum sunt ele

uneori chiar îmi bat în fereastră

discret

prieteneşte

Semn că se apropie vremea

să aleg unul

în care să-mi petrec

Veşnicia...