in memoriam Marin Sorescu
Asemeni lui Iona îmi spulber idei
Îmi sfâşii şi visele mele
Pământul acesta îmi
pare imens
Şi simt nevoia să construiesc
Cetate de drumuri pe el.
Cetate înaltă cu turnuri de veghe
Cu una sau mai multe intrări înspre ea
Ca visele să poată da năvală-năuntru
Când sufletu-i pregătit ca şi ea!
Ce utopic respir. Îi urmez eu lui Iona?
Asemeni lui mă descompun, mă spintec şi eu.
Cetatea dispare acum şidrumurile
În vise se-opresc şi visele în drumuri lovesc,
În coşmar şi haos se transformă totul!
Iar pământul îmi pare deşert...
GDL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu