mă doare secolul ce-l trăim în anii nepăsării
urlăm, stagnăm, ne târâim cu tuburi şi măşti
sub supravegherea atentă a medicilor-cosmonauţi
nu mai ştim ce-i îmbrăţişarea şi sărutul sau visul
nu ştim să ne rugăm lui Dumnezeu şi Fiul Iisus
chiar dacă perfid conducătorii
inuman ne supun
şi-i vremea rugăciunii.
Trecător prin lume, călător, mă zbat ca o himeră
să nu fiu răpus de virus, de oamenii din jur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu