Dealul Peşterilor

 
în copilărie făceam eforturi

să-mi  pot imagina o vulpe

anume cam ce dimensiuni ar avea

o şireată

 

asta pentru că în Dealul Tulghieşului

din capătul satului Lucăceşti

existau o mulţime de vizuini

pe care le ocoleam de frică

 

după mai mulţi ani

am aflat că acele scobituri

erau guri de mină

în care au trudit pitici

 

după dispariţia acestora

adânciturile din deal

s-au numit peşteri

 

iar eu adormeam liniştit

că satul meu avea mai multe

peşteri

decât un continent de ţări

laolaltă

                                           Gelu DRAGOŞ

Înspre vârful muntelui

 

înspre vârful muntelui

fuioare vineţii de negură deasă

acopereau brazii

de la brâu în sus

 

cu paşi des-mărunţi

mă căzneam să ajung la izvor

înainte de căderea întunericului

 

nu-mi era sete deloc

şi nici căprioarele

care nădăjduiam

să mă întâmpine acolo

 

liniştite şi cuminţi

precum pruncii alăptaţi la sân

pe înserate

într-o asemenea împrejurare

sigur

ajungi acasă şi pe vreme grea

 

                           Gelu DRAGOŞ

 

Pregătire pentru Marea Traversare

 

înainte de Plecare

am încercat să-mi alin gândul

apoi văzul şi mirosul

din vremuri pandemice

pentru a nu mă pierde

printre poalele brazilor de sărbători

 

 mi-am propus să mărşăluiesc

doar prin întuneric

urmând fluturii de noapte şi liliecii

singurii care aveau trecere liberă

nevaccinaţi fiind –

peste Poienile Muntelui Carmel

 

 fără odihnă aşadar

înainte şi doar înainte

marginile clipelor trecute

mă îndeamnă să păşesc

continuu

să-mi demonstrez că sunt viu...

 

                        Gelu DRAGOŞ

Floare de colţ

 

Pe atunci trupul meu

Era acoperit de stânci colţuroase

Şi îmi doream nespus să fiu

Acoperit de flori de colţ

Să am în suflet una...

Zadarnic, într-un fel.

 

Într-ascuns aş fi dorit

Să culeg una şi pentru tine

Să ţi-o ofer cavalereşte

Precum ţi-aş fi dăruit

Cea mai îndepărtată stea

din Galaxia Domnului

 

Acesta a fost cel mai real vis

Al meu din anul 2020.

A doua zi am mers la plimbare

Prin roua rece a dimineţii

Şi am devenit o... floare de colţ!

 

                                 Gelu DRAGOŞ

VIS ÎN NOAPEA GREA

 

numaidecât au venit peste noi

norii

îmbrățișați oarecum de-a valma

 am uitat să ne mai iubim

ca-ntotdeauna

ba chiar am adormit

înghesuiți unul într-altul

doar astfel te-am visat

desenând un colț de Rai

nemaivăzut în biserici

DORINȚĂ

 

în vremea aceea anotimpurile

îmi colindau pe la geam

cete – cete

precum feciorii satelor

mi-aș fi dorit să le invit pe toate

înăuntru

să le adun ca pe niște snopi

de grâu

să le păstrez până la adânci bătrâneți

 

nimeni însă nu mi-a întins

o mână de ajutor

atunci mi-am dat seama

cât de mult ai însemnat

în viața mea

nu doar în clipele fericite

ci și la greu

de ce m-ai lăsat singur

de ce

am urlat noapte de noapte

și încă mai sper

în reîntoarcerea ta…

 

 

IARNA

 

Ninge iarăși sibilinic

Cu îngeri aproape reali

și tăcuți

Peste grădina mea

este atâta zăpadă

că poți acoperi o lume

întreagă.

Ninge iarăși sibilinic

cu fulgi cristalini

ce se transformă în

Fata Morgana…

 

DESCULȚ

 

mă întorc dintr-o țară

în care se umblă numai

 desculț

pentru a nu stânjeni

dansul greierilor

dimineața pe răcoare;

 

doar astfel îți vei

împlini și tu

somnul cu vise în

 culori

așa cum numai

 pictorii

visează adesea

 în anumite nopți

și rar de tot

muritorii.

AJUTOR

 

înainte de a ne împresura

noaptea

i-am cerut iubitei mâna

iar ea mi-a întins o aripă

obosită de zbor

convinsă fiind poate

că vom putea străbate

ajutându-ne de ea

distanța până acasă

zburând – zburând

pe ea ținând-o subsuoară

să nu o pierd

prin țara aceea unde

se umblă doar desculț…