Îmi uitasem toate gândurile
acasă
aşa ca ne iubeam
cu privirile
timide
precum începătorii
într-ale îmbrăţişărilor
tandre.
Îmi uitasem toate speranţele
acasă
aşa că n-am sperat
la îmbrăţişările tale
calde şi
pătimaşe
peste
sufletul meu.
Îmi uitasem toate visele
acasă
iar ochii mei trişti
se revărsau temători
asupra trupului tău
zvelt de
cadână.
Ştiu că va veni şi ziua
noastră
când vom pluti ca îngerii
în Rai
şi-am să te port
în mine
întotdeauna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu