IUBIRE

 
singură

deznădejdea doar îmi era

vecină

motiv de a pleca de-acasă

cât mai departe

dacă mă mai iubeşti

câtuşi de cât

ia-mi urma prin nămeţii

groşi până spre Cer

te voi pândi uneori

să mă încredinţez

dacă mărşăluieşti

vitejeşte

pe cărările nebănuite

într-o zi cu miresme

te vei convinge

că pe întinderea

câmpiei

sunt doar eu

lup singuratic

 

CU ARME NECONVENŢIONALE

 Între noi

înfruntările se petrec

zi de zi

noapte de noapte

Învingătorii se aşează

făloşi

la masa mirilor

Învinşii la Masa de Taină

până într-un alt anotimp

fără nume...

DESTIN

 

Cu o aripă frântă

mai demult

am traversat şi eu Oceanul

convins fiind că mă aştepţi

înfrigurată

 

dar nu mai erai acolo

mi s-a spus

că ai luat-o cu păsările

călătoare

 

aşa se face că am urmat

şi eu

calea zburătoarelor

înspre Apus

Izlazul

Izlazului meu îi lipsesc
dimensiunile
nu e mai lat decât înalt
nu e mai lung decât adânc
Se întinde de la marginea
ferestrei până în spatele
şurii cu şindrilă
uneori

SINGURĂTATEA PIETREI

câtă spaimă în oameni

de singurătate şi moarte

în umbra binelui ei, oamenii

îşi ridică ziduri de piatră

morţile se repetă ciclic

cuvintele respiră covid 19

şi toate acestea

în întunericul minţilor noastre

anotimpurile îşi au clipa de glorie

dar nu poţi mărşălui cu picioare de plumb

zburăm rar şi nu avem vise

asemeni păsărilor

şi atunci când încercăm să zburăm

o facem spre asfinţit...

Gara, fără linii şi felinare

marea mea moştenire

e doar existenţa nocturnă

pe un peron părăsit

dinainte

e terasamentul zgrunţuros

de-a dreapta şi de-a stânga

cantoanelor ceferiştilor

spre zori-de-ziuă

câmpia nesfârşită

din cele patru zări

mă ocrotesc cu imagini

cu tine

chipuri de nimeni

înţelese

desluşirea tâlcului

va fi la Răsărit.

Înspre tine

Am dat peste lacrimile tale

abandonate

dincolo de râu

Ştiind că sunt peste mine

le-am adunat cu grijă

precum aş fi strâns flori de câmp

pentru un buchet nemaivăzut

Totdeauna într-acolo mă poartă paşii

obosiţi

de îndelunga mărşăluire

înspre tine...

Nimeni  prin-prejur

doar vântul cald.

Nu mi se cuvine...

Nu mi se cuvine să vorbesc

despre dragoste

Nu mi se cuvine să vorbesc

despre ură

 Încerc doar să definesc

deosebirile

dintre noi...

   Nu mi se cuvine să vorbesc

  despre Întuneric

  Nu mi se cuvine să vorbesc

  despre Lumină

  Încerc doar să definesc

  asemănările

  dintre noi...

Te-am căutat

Motto: Doar un punct de sprijin  am păstrat din fiinţa ta...

Te-am căutat între toate

graniţele rigide

nu te-am aflat nicăieri

şi niciunde

M-am gândit că doar alunecarea ta

a şters urmele

îngropate în întunericul

necuprins al nopţilor

noastre

de dragoste...

Eu ştiu că va veni şi vremea noastră

Îmi uitasem toate gândurile

acasă

aşa ca ne iubeam

 cu privirile timide

precum începătorii

într-ale îmbrăţişărilor

tandre.

Îmi uitasem toate speranţele

acasă

aşa că n-am sperat

la îmbrăţişările tale

calde şi

 pătimaşe

 peste sufletul meu.

Îmi uitasem toate visele

acasă

iar ochii mei trişti

se revărsau temători

asupra trupului tău

zvelt de

 cadână.

Ştiu că va veni şi ziua

 noastră

când vom pluti ca îngerii

 în Rai

şi-am să te port 

în mine

întotdeauna...

Memoria

Timpul nu mai are

dimensiunile sale

Ştiute ori necunoscute

de pământeni

O singură fotografie

îmi aminteşte de tine

Mireasă la Altar

înconjurată de cei dragi

Dincolo de Biserică

e aeroportul

De pe care vom decola

spre tărâmuri nemaicălcate

Unde vom pricepe poate

dimensiunile memoriei...

Amintirile păcatului primordial

N-am fost iertat în primăvară

nu m-a iertat nici vara

ce să mai vorbesc de toamnă

sau iarna geroasă şi nemiloasă

căci tu nu mi-ai dăruit nici un anotimp

Amintirile noastre au împietrit

în crucea nopţilor de iarnă

Îmi amintesc doar foşnetul îndelung

al rochiilor tale

nimeni împrejur

Precum pâinea se numeşte pâine

aşa şi tu te defineşti

ca o fărâmă a împietririi

amintirilor mele

Păcatul crescuse în trupul meu

iar tu nu mi-ai dăruit nici un anotimp

să fie doar al meu, al nostru...

Anotimpurile

Prin faţa geamului meu

anotimpurile trec

În pas de voie

Uneori le număr

alteori nu le ţin seama

Ademenitoare cum sunt ele

uneori chiar îmi bat în fereastră

discret

prieteneşte

Semn că se apropie vremea

să aleg unul

în care să-mi petrec

Veşnicia...

Curcubeul verii

Împlinirea culorilor

Doar în Curcubeu se petrece

Le voi aduna în buchete

Invidiate până şi de plasticieni

Desigur am să ţi le dăruiesc

Sfios şi discret

Numai după ploile de vară

Când Curcubeul stăpâneşte

Înalturile Cerului

Vis imaculat

Am încercat să desenez

Orizontul

Şi mi-a ieşit un porumbel

Am încercat încă o dată

Şi mi-a ieşit un ghiocel

Şi încă o dată

Şi mi-a ieşit un fel de înger

Cu aripi deschise imens

După o vreme m-am încăpăţânat iar

Şi mi s-a conturat chipul tău

Precum eşti atunci când dormi

Şi visezi călătorii în delta dunării

Căci somnul, precum apele adânci

Ascunde tainele existenţei...

Culori în alb-negru

Culori calde, culori reci

Suflete calde, suflete pustii

Viaţa, ca o pânză enormă

Mi-e colorată în gri -

E o fotografie de album prăfuit;

Viaţa-mi, o stampă alb-negru

E compusă din instantanee gri

Mi-am colorat viaţa-mi

În nuanţele ochilor tăi

Am să-mi dăruiesc o altă viaţă

Întotdeauna cu un petec de cer

Albastru doar în inima ta...

Trăiri

Trăirile mele cu tine

se strecoară ca noapte-n zi,

Nimic nu îmi lasă palpabil-

doar mirajul iubirii

robit ...