Umbra mea s-aşterne acuma jos
Tot mai subţire şi neînsemnată.
Prin morţile acestea trecătoare
Eu trec în lumea... pietrelor!
În liniştele ce s-aştern profunde,
Eu mă transform încet în lut –
În brazdele
morminte!
Nu-i nimeni de vină că-s din lut
Iar lutu-i lut, nimic mai mult –
E
unul cu ţărâna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu