Deschizând ochii minţii
mă gândesc
cum păsări hoinare
zboară întruna
peste cărări neumblate
Privirea-mi atinge Cerul
inima-mi saltă în piept
uimirea mea devine năucă
îmi pun întrebări omeneşti
şi totul la mine e pe ducă
Aproape de mine e Cerul
stau şi mă întreb acum -
oare încotro este Nordul
iar între degete, îmi asfinţeşte
Sudul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu