Privim în aceeaşi direcţie

                       

                                 Motto: „Dacă tu eşti o pasăre, sunt şi eu o pasăre”.

Noaptea trecută am visat un poem

lung cât o pagină de revistă

scris cu litere glagolitice

motiv pentru care nu-l pot reproduce

îl povestesc pe scurt

Descrie-mi, Doamne ţinuturile

în care nu am călcat

şi înfăţişarea Ta

deşi exprimarea-Ţi nu o voi pricepe

poate

iar tu, Doamnă desenează-mi

un tablou care să-mi ţină de cruce

seara la culcare

Fiindcă eu am fost îndrăgostit

doar de cuvintele mai lungi ca

Ecuatorul

motiv pentru care alaltăieri

le-am trădat

Pe tine, nu

deşi prin venele mele

nu curge sânge

ci trec doar vânturi

amirosind a toamnă târzie

Iar într-o noapte chiar a venit

Toamna

Şi într-o clipită m-am dumirit

Că ea se numeşte simplu-

Doamna

Pentru care sunt în stare

să mă împrietenesc şi cu

Moartea

şi să ne facem fraţi de cruce

fără să ştim

nici eu şi nici ea

care pe unde s-apuce

Tu să ai grijă însă

Doamnă

că tocmai acum prin faţa

ferestrei tale

mai trece grăbit

un anotimp...

Mă simt din ce în ce mai roşcat!

Îmi pictezi viaţa mea, clipă de clipă!

Soarele a devenit roşcat

Chiar Luna iubeşte noaptea roşcată

Şi îmbrăţişările noastre parcă sunt roşcate

Buzele tale sunt cărnoase şi roşcate

Fesele şi toate celelalte sunt roşcate!

Totul, absolut totul e roşcat în jurul meu

Poate că şi tu - iubirea mea, eşti roşcată!

Viaţa mea a devenit roşcată?!

O, nu! Am această culoare în paleta mea

De pictor muritor! 

Şi mă simt atât de…roşcat în fericire !

pentru femeia ce-o aştept

sufletul meu

e o coală de hârtie

pe care inima

a început să

scrie femeie

pentru tine

al iubirii vers

 din vise mi-am clădit

un univers

în care suntem împreună

o tu

şi un eu

nedespărţiţi

 şi drept dovadă

la picioare

îţi aştern

covor din lăcrimioare

îmbălsămate în lacrimi

de iubire

să ne aducă

fericire.

Te aştept...

când viaţa mea capătă

alt sens

şoptindu-mi

că am nevoie

de o nouă dimensiune -

în aerul ce ne desparte

tânjesc cu dorul

de-a fi

noi doi

prin fereastra inimii bătrâne

cerul albastru

şi zborul pescăruşilor

se oglindesc în mare

neliniştit aştept

să-mi mângâi sufletul

cu un strop de fericire

să vii

precum

o pasăre măiastră

din înaltul cer să te cobori

cântând

îmbrăţişarea

să ne ţină strâns

ca tot ce ne mângâie

şi ne înconjoară

să aprindă în inimi

tainică şi nemaiîntâlnită

viaţă.

Pâinea cea de toate zilele

                          domnului Ioan Mătieş

fără somn adânc

între Ceruri şi Pământ

boabele de grâu

visau lanuri

care erau brâu

pâinilor curate-nainte

prescuri se vor preface

nicidecum fără somn

boabelor de grâu ale Domnului

iar într-o zi deodată

ştiinţa binecuvântată

între noapte şi noapte

se defineşte „pâinea de pâine”

s-ajungă tuturor muritorilor

de azi pe mâine…

                                  Gelu DRAGOŞ

Pământul ca o pâine imensă!

„Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi…”

-         Chiar Doamne, de câte feluri este pâinea?!

-         Ce obrăznicie să întrebi aşa direct Creatorul!

 Caută pământul roditor şi sămânţa bună, roagă-te!

Fă-ţi cruce, trudeşte, ai încredere! 
Du-te la seceriş apoi cu speranţă!

Aşa o să ai pâine zi de zi, fiule!

-         Iartă-mă Doamne! N-am vrut să Te supăr!

-         Sunt învăţat cu voi oamenii! Să-ţi răspund blând:

Cea dintâi e pâinea care te hrăneşte când eşti însetat de Domnul,

Urmează Pâinea cu miez de pace şi adevăr în ea,

Apoi e Pâinea regală „Dă-i Cezarului ce-i a Cezarului”.

Pe urmă e Pâinea tocmai bună de scris un poem pe ea;

Dar Pâinea de piatră a lui Brâncuşi e veşnică la voi, românii

O spune şi brutarul Satului cosmic Mihai Olos…

Nu uita totuşi, că PÂINEA e darul Tatălui ceresc pentru voi, muritorii!

                                            Gelu Dragoş