între două
inundări
ale sufletului
am săpat o
fântână
cu apă limpede
răcoroasă
cu braţele-mi
aspre
am ridicat o casă
visând lalele
pestriţe
împreună cu Ana
am zămislit doi
copii
ce ne sunt
lumina vieţii
printre atâtea
coşmaruri
hăituit de atâtea
năluci şi rele
am zărit lumina
chipului Tău Doamne
ştiu, ca să fiu
cu Tine
va trebui să plec
departe…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu