la lumina zăpezii apar ghioceii lui martie
îi dăruim mamelor şi iubitelor
ca un zid împotriva nepăsării
zăpada e supusă
albeşte sufletul
gesturile simple sunt poarta raiului
răsăriţi din zăpadă şi frig
ghioceii încălzesc inimile
în preajmă veţi găsi oricum multă singurătate
şi miros de cenuşă
poate şi un crin
ca oglindă a tristeţii depline
voi pleca în pădurea bavna
să adun ghiocei
îmi iubesc zăpada
cum ziua-şi iubeşte noaptea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu