deznădejdea doar îmi era
vecină
motiv de a pleca de-acasă
cât mai departe
dacă mă mai iubeşti
câtuşi de cât
ia-mi urma prin nămeţii
groşi până spre Cer
te voi pândi uneori
să mă încredinţez
dacă mărşăluieşti
vitejeşte
pe cărările nebănuite
într-o zi cu miresme
te vei convinge
că pe întinderea
câmpiei
sunt doar eu
lup singuratic
înfruntările se petrec
zi de zi
noapte de noapte
Învingătorii se aşează
făloşi
la masa mirilor
Învinşii la Masa de Taină
până într-un alt anotimp
fără nume...
Cu o aripă frântă
mai demult
am traversat şi eu Oceanul
convins fiind că mă aştepţi
înfrigurată
dar nu mai erai acolo
mi s-a spus
că ai luat-o cu păsările
călătoare
aşa se face că am urmat
şi eu
calea zburătoarelor
înspre Apus
