Izlazul

Izlazului meu îi lipsesc
dimensiunile
nu e mai lat decât înalt
nu e mai lung decât adânc
Se întinde de la marginea
ferestrei până în spatele
şurii cu şindrilă
uneori

SINGURĂTATEA PIETREI

câtă spaimă în oameni

de singurătate şi moarte

în umbra binelui ei, oamenii

îşi ridică ziduri de piatră

morţile se repetă ciclic

cuvintele respiră covid 19

şi toate acestea

în întunericul minţilor noastre

anotimpurile îşi au clipa de glorie

dar nu poţi mărşălui cu picioare de plumb

zburăm rar şi nu avem vise

asemeni păsărilor

şi atunci când încercăm să zburăm

o facem spre asfinţit...