Pâinea cea de toate zilele

                          domnului Ioan Mătieş

fără somn adânc

între Ceruri şi Pământ

boabele de grâu

visau lanuri

care erau brâu

pâinilor curate-nainte

prescuri se vor preface

nicidecum fără somn

boabelor de grâu ale Domnului

iar într-o zi deodată

ştiinţa binecuvântată

între noapte şi noapte

se defineşte „pâinea de pâine”

s-ajungă tuturor muritorilor

de azi pe mâine…

                                  Gelu DRAGOŞ

Pământul ca o pâine imensă!

„Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi…”

-         Chiar Doamne, de câte feluri este pâinea?!

-         Ce obrăznicie să întrebi aşa direct Creatorul!

 Caută pământul roditor şi sămânţa bună, roagă-te!

Fă-ţi cruce, trudeşte, ai încredere! 
Du-te la seceriş apoi cu speranţă!

Aşa o să ai pâine zi de zi, fiule!

-         Iartă-mă Doamne! N-am vrut să Te supăr!

-         Sunt învăţat cu voi oamenii! Să-ţi răspund blând:

Cea dintâi e pâinea care te hrăneşte când eşti însetat de Domnul,

Urmează Pâinea cu miez de pace şi adevăr în ea,

Apoi e Pâinea regală „Dă-i Cezarului ce-i a Cezarului”.

Pe urmă e Pâinea tocmai bună de scris un poem pe ea;

Dar Pâinea de piatră a lui Brâncuşi e veşnică la voi, românii

O spune şi brutarul Satului cosmic Mihai Olos…

Nu uita totuşi, că PÂINEA e darul Tatălui ceresc pentru voi, muritorii!

                                            Gelu Dragoş